covor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COVÓR, covoare, s. n. Țesătură groasă de lână, de bumbac etc. (cu figuri și desene de diferite culori), folosită pentru împodobirea încăperilor. – Din
rus. kovior, ucr. kover.covor (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)covór (covoáre), s. n. – Țesătură groasă de lînă, pentru împodobirea încăperilor.
Sl. kovrŭ (Miklosich,
Lexicon, 295; Cihac, II, 78; Berneker 592);
cf. bg. kovor, cr. kover, rut. koverčĭ, rus. kovër. –
Der. covorat, adj. (tapisat);
încovora, vb. (rar, a tapisa). Din
rom. provine
mag. kóbor (Edelspacher 16). De la o formă
sl. nedeterminată (
cf. rut. koverčĭ, bg. koverki, koverka) provine
covergă, s. f. (cort, prelată; schelet de formă arcuită care ține capota unei trăsuri; nuia îndoită; acoperămînt de crengi; acoperămînt în general; colibă, bordei).
Coviltir (
var. înv. covîltir),
s. n. (acoperămînt; cort, prelată) aparține aceleiași familii, chiar dacă
der. sa nu este clară (după Șeineanu, DAR și Scriban, din
fr. couverture, a cărui
der. nu este posibilă direct;
cf. împotrivă Sanzewitsch 201);
der. covîltiros, adj. (arcuit, coroiat);
încolvîltirit, adj. (acoperit cu prelată).
covor (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)COVÓR (‹
rus.,
ucr.)
s. n. 1. Țesătură groasă de lînă, de fibre sintetice, de iută, de bumbac etc. (cu motive multicolore) folosită pentru ornamentarea și confortul încăperilor (așternută pe podea, pe paturi sau atîrnată pe pereți). Pot fi
c. netede, la care figurile se obțin prin modul de țesere (
ex. c. oltenești, scoarțe) și
c. păroase, la care figurile se execută din smocuri de fire (
ex. c. de Persia).
2. C. vegetal = pătură de plante care acoperă suprafața uscatului pe o anumită regiune.
3. (
TEHN.)
C. izolant = material izolant sintetic sau natural, folosit pentru izolarea electrică față de pămînt a omului, în timpul lucrului cu aparate electrice sub tensiune.
covor (Dicționaru limbii românești, 1939)covór n., pl.
oare (rus.
kovĭór [scris
kovër], rut.
kovércĭ, id. V.
covergă 1). Țesătură groasă tunsă de așternut pe jos orĭ de atîrnat de părete [!].
Fig. Lucru care acopere [!]:
covor de ĭarbă, de zăpadă. V.
țol, carpetă.covor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)covór s. n.,
pl. covoárecovor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)covor n.
1. țesătură de lânuri cu bumbac sau mătase de acoperit:
covoarele cele mai scumpe se aduc dela Smirna, din Persia; 2. fig. ceea ce acopere pământul:
covor de verdeață, de zăpadă. [Rus. KOVĬORŬ].
covor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COVÓR, covoare, s. n. Țesătură groasă de lână, de bumbac etc. (cu figuri și desene de diferite culori), folosită pentru ornamentarea și confortul încăperilor. — Din
rus. kovior, ucr. kover.