cotoșman - explicat in DEX

cotoșman (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COTOȘMÁN, cotoșmani, s. m. (Pop.) Cotoi, motan (mare). – Et. nec.

cotoșman (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
cotoșmán, cotoșmáni, s.m. (pop.) 1. cotoi, motan, motoc, mârtan. 2. bucată mare, codru, bulz, urs.

cotoșman (Dicționaru limbii românești, 1939)
cotoșmán m. (din contoșman, adică „îmbrăcat în contoș”. V. încotoșmănez). Fam. Motan mare și frumos. Un cotoșman de băĭat, un băĭat robust și vioĭ.

cotoșman (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cotoșmán (pop.) s. m., pl. cotoșmáni

cotoșman (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cotoșman m. cotoiu mare: pisoiul se face un cotoșman. [V. cotoiu].

cotoșman (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COTOȘMÁN, cotoșmani, s. m. (Pop.) Cotoi, motan (mare). — Et. nec.