cotoĭ - explicat in DEX

cotoi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COTÓI, cotoi, s. m. Masculul pisicii; motan, cotoc. – Probabil din *cot(< sl. kotŭ „pisică”) + suf. -oi.

cotoi (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
cotói², cotoáie, s.n. (reg.) 1. picior de pasăre friptă; copan, coapsă, tâmp, artig, ciric. 2. (la om) partea piciorului până la genunchi. 3. ciolan.

cotoi (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
cotói³, cotoáie, s.n. (reg.) 1. parte a căruței; cotóci, cotógi, mănuși, stâlpușori. 2. (la pl.) brațele ferestrăului.

cotoĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
1) cotóĭ m., pl. tot așa (bg. kot, koták, cotoĭ, germ. kater, cotoĭ, katze, pisică, it. gatto, -a, pv. cat, -a, fr. chat, chatte, ngr. gáta, káta; lat. cattus, -a, pisică. V. coteĭ). Vest. Motan. S. n., pl. oaĭe. Vechĭ. P. P. Ancoră. Cotoc (s. n.).

cotoĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
2) cotóĭ n., pl. oaĭe (rudă cu cotonog). Vest. Copan, but de pasăre.

cotoi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cotói¹ (motan) s. m., pl. cotói, art. cotóii

cotoi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cotói² (obiect, os, copan) (pop.) s. n., pl. cotoáie

cotoi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COTÓI, cotoi, s. m. Masculul pisicii; motan, cotoc. — Probabil din *cot (< sl. kotŭ „pisică”) + suf. -oi.