cotitură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COTITÚRĂ, cotituri, s. f. 1. Cot (
I 2).
2. Fig. Transformare calitativă esențială, salt produs în desfășurarea unei acțiuni, a unui eveniment etc.
3. (Rar) Ascunziș.
4. (
Pop.) Golf
2. –
Coti +
suf. -tură.