cotit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COTÍT, -Ă, cotiți, -te, adj. (Despre râuri, drumuri etc.) Care face ocoluri sau are cotituri; sinuos, întortocheat. –
V. coti.cotit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cotit a.
1. cu ocoluri, în zigzag:
drum cotit; 2. măsurat cu cotul:
butoiu cotit. ║ n. lucrarea de.a cotări și efectul ei:
cotitul vaselor.cotit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COTÍT, -Ă, cotiți, -te, adj. (Despre râuri, drumuri etc.) Care face ocoluri sau are cotituri; sinuos, întortocheat. —
V. coti.