cotiza (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COTIZÁ, cotizez, vb. I.
1. Intranz. A plăti o cotizație.
2. Refl. recipr. (Rar) A se uni pentru a participa la o cheltuială comună. – Din
fr. cotiser.cotiza (Dicționar de neologisme, 1986)COTIZÁ vb. I. 1. intr. A plăti o cotizație, o cotă-parte.
2. refl. (
Franțuzism) A se uni pentru a participa la o contribuție bănească, la o cheltuială comună. [P.i.
-zez. / < fr.
cotiser].
cotiza (Marele dicționar de neologisme, 2000)COTIZÁ vb. I. intr. a plăti o cotizație. II. refl. a se uni pentru a participa la o cheltuială comună. (< fr.
cotiser)
cotiza (Dicționar de argou al limbii române, 2007)cotiza, cotizez v. i. (pub.) a mitui cu regularitate pe cineva.
cotiza (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cotizá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
cotizeázăcotiza (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COTIZÁ, cotizez, vb. I.
1. Intranz. A plăti o cotizație.
2. Refl. recipr. (Rar) A se uni pentru a participa la o cheltuială comună. — Din
fr. cotiser.cotizà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cotizà v.
1. a regula suma ce fiecare trebue să plătească;
2. a se reuni, a contribui la o cheltuială comună.