cotili - explicat in DEX

cotili (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COTILÍ, cotilesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A umbla prin locuri întortocheate, cu multe cotituri. ♦ A căuta cu de-amănuntul; a cotrobăi, a scotoci. [Var.: cotelí vb. IV] – Din scr. kotiljati (se).

cotili (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cotilí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cotilésc, imperf. 3 sg. cotileá; conj. prez. 3 să cotileáscă

cotili (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COTILÍ, cotilesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A umbla prin locuri întortocheate, cu multe cotituri. ♦ A căuta cu de-amănuntul; a cotrobăi, a scotoci. [Var.: cotelí vb. IV] — Din sb. kotiljati (se).