cotigì - explicat in DEX

cotigi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COTIGÍ, cotigesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A schimba direcția; a coti. ◊ Expr. (Rar) A nu mai avea încotro cotigi = a se afla într-o situație fără ieșire. – Din cotigă.

cotigi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cotigí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cotigésc, imperf. 3 sg. cotigeá; conj. prez. 3 să cotigeáscă

cotigi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COTIGÍ, cotigesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A schimba direcția; a coti. ◊ Expr. (Rar) A nu mai avea încotro cotigi = a se afla într-o situație fără ieșire. — Din cotigă.

cotigì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cotigì v. a coti drumul, a ocoli: n’are încotro cotigi NEGR. [Lit. a târî cotiga].