costuma (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COSTUMÁ, costumez, vb. I.
Refl. A se îmbrăca cu un costum special pentru bal mascat, pentru ieșirea în scenă etc. – Din
fr. costumer.costuma (Dicționar de neologisme, 1986)COSTUMÁ vb. I. refl. A se îmbrăca special (pentru un bal mascat, pentru un rol într-o piesă de teatru etc.). [< fr.
costumer].
costuma (Marele dicționar de neologisme, 2000)COSTUMÁ vb. tr., refl. a (se) îmbrăca special (pentru un bal mascat, pentru un rol într-o piesă de teatru etc.); a deghiza. (< fr.
costumer)
costuma (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)costumá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
costumeázăcostumà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)costumà v. a îmbrăca cu un costum.
costuma (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COSTUMÁ, costumez, vb. I.
Refl. A se îmbrăca cu un costum special pentru bal mascat, pentru ieșirea în scenă etc. — Din
fr. costumer.