costuma - explicat in DEX

costuma (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COSTUMÁ, costumez, vb. I. Refl. A se îmbrăca cu un costum special pentru bal mascat, pentru ieșirea în scenă etc. – Din fr. costumer.

costuma (Dicționar de neologisme, 1986)
COSTUMÁ vb. I. refl. A se îmbrăca special (pentru un bal mascat, pentru un rol într-o piesă de teatru etc.). [< fr. costumer].

costuma (Marele dicționar de neologisme, 2000)
COSTUMÁ vb. tr., refl. a (se) îmbrăca special (pentru un bal mascat, pentru un rol într-o piesă de teatru etc.); a deghiza. (< fr. costumer)

costuma (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
costumá (a ~) vb., ind. prez. 3 costumeáză

costumà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
costumà v. a îmbrăca cu un costum.

costuma (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COSTUMÁ, costumez, vb. I. Refl. A se îmbrăca cu un costum special pentru bal mascat, pentru ieșirea în scenă etc. — Din fr. costumer.