costumare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COSTUMÁRE, costumări, s. f. Acțiunea de
a se costuma și rezultatul ei. –
V. costuma.costumare (Dicționar de neologisme, 1986)COSTUMÁRE s.f. Acțiunea de a se costuma și rezultatul ei; costumație. [<
costuma].
costumare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)costumáre s. f.,
g.-d. art. costumắrii; pl. costumắricostumare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COSTUMÁRE, costumări, s. f. Acțiunea de
a se costuma și rezultatul ei. —
V. costuma.