costumație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COSTUMÁȚIE, costumații, s. f. Îmbrăcăminte specială pentru o piesă de teatru, un bal mascat etc.; fel de a se îmbrăca într-o asemenea împrejurare. [
Var.:
costumațiúne s. f.] –
Costuma +
suf. -ație.costumație (Dicționar de neologisme, 1986)COSTUMÁȚIE s.f. Îmbrăcăminte specială pentru o piesă de teatru, un bal mascat etc.; fel de a se îmbrăca la baluri, în piesele de teatru etc. [Gen.
-iei, var.
costumațiune s.f. / <
costuma +
-ație].
costumație (Marele dicționar de neologisme, 2000)COSTUMÁȚIE s. f. îmbrăcăminte specială pentru o piesă de teatru, un bal mascat etc.; fel de a se îmbrăca, în asemenea ocazii. (< costuma + -/ț/ie)
costumație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)costumáție (-ți-e) s. f.,
art. costumáția (-ți-a), g.-d. art. costumáției; pl. costumáții, art. costumáțiile (-ți-i-)costumație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COSTUMÁȚIE, costumații, s. f. Îmbrăcăminte specială pentru o piesă de teatru, un bal mascat etc.; fel de a se îmbrăca într-o asemenea împrejurare. [
Var.:
costumațiúne s. f.] —
Costuma +
suf. -ație.