cositură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COSITÚRĂ, cosituri, s. f. 1. Câmp de pe care s-a cosit iarba.
2. Cantitate de iarbă cosită; nutreț. ♦ Recoltă de nutreț.
3. Rană pe care și-o fac la picioare animalele sau oamenii în timpul mersului, ca urmare a poziției sau a conformației defectuoase a membrelor. –
Cosi +
suf. -tură.