cositorire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) COSITORÍRE,cositoriri, s. f. Acțiunea de a cositori și rezultatul ei. – V. cositori.
cositorire(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) cositoríre s. f., g.-d. art. cositorírii; pl. cositoríri
cositorire(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) COSITORÍRE,cositoriri, s. f. Acțiunea de a cositori și rezultatul ei. — V. cositori.