cositorit - explicat in DEX

cositorit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COSITORÍT², -Ă, cositoriți, -te, adj. (Despre obiecte de metal) Acoperit cu un strat subțire de cositor¹; spoit. – V. cositori.

cositorit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COSITORÍT¹, cositorituri, s. n. Faptul de a cositori. – V. cositori.

cositorit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COSITORÍT¹, cositorituri, s. n. Faptul de a cositori. — V. cositori.

cositorit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COSITORÍT², -Ă, cositoriți, -te, adj. (Despre obiecte de metal) Acoperit cu un strat subțire de cositor¹; spoit. — V. cositori.