cositură - explicat in DEX

cositură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COSITÚRĂ, cosituri, s. f. 1. Câmp de pe care s-a cosit iarba. 2. Cantitate de iarbă cosită; nutreț. ♦ Recoltă de nutreț. 3. Rană pe care și-o fac la picioare animalele sau oamenii în timpul mersului, ca urmare a poziției sau a conformației defectuoase a membrelor. – Cosi + suf. -tură.

cositură (Dicționaru limbii românești, 1939)
cositúră f., pl. ĭ. Locu pe unde s´a cosit ĭarba.

cositură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cositúră s. f., g.-d. art. cositúrii; pl. cositúri

cositură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cositură f. fânul uscat dela plantele furagere semănate (orz, ovăz, etc.).

cositură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COSITÚRĂ, cosituri, s. f. 1. Câmp de pe care s-a cosit iarba. 2. Cantitate de iarbă cosită; nutreț. Recoltă de nutreț. 3. Rană pe care și-o fac la picioare animalele sau oamenii în timpul mersului, ca urmare a poziției sau a conformației defectuoase a membrelor. — Cosi + suf. -tură.