cositorì - explicat in DEX

cositori (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COSITORÍ, cositoresc, vb. IV. Tranz. A acoperi suprafața interioară a unui vas, a unei piese etc. de metal cu un strat subțire de cositor pentru a împiedica oxidarea; a spoi. – Din cositor¹.

cositori (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cositorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cositorésc, imperf. 3 sg. cositoreá; conj. prez. 3 să cositoreáscă

cositorì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cositorì v. a acoperi cu un strat de cositor, a spoi.

cositori (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COSITORÍ, cositoresc, vb. IV. Tranz. A acoperi suprafața unui vas, a unei piese etc. de metal cu un strat subțire de cositor pentru a împiedica oxidarea; a spoi. — Din cositor¹.