coruptibil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CORUPTÍBIL, -Ă, coruptibili, -e, adj. (Despre oameni) Care poate fi corupt; venal. – Din
fr. corruptible, lat. corruptibilis.coruptibil (Dicționar de neologisme, 1986)CORUPTÍBIL, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care poate fi corupt; venal. [Cf. lat.
corruptibilis, fr.
corruptible].
coruptibil (Marele dicționar de neologisme, 2000)CORUPTÍBIL, -Ă adj. care poate fi corupt; venal. (< fr.
corruptible, lat.
corruptibilis)
coruptibil (Dicționaru limbii românești, 1939)*coruptíbil, -ă adj. (lat.
corruptibilis). Care poate fi corupt.
coruptibil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)coruptíbil adj. m.,
pl. coruptíbili; f. coruptíbilă, pl. coruptíbilecoruptibil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)coruptibil a. care poate fi corupt.
coruptibil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CORUPTÍBIL, -Ă, coruptibili, -e, adj. (Despre oameni) Care poate fi corupt; venal. — Din
fr. corruptible, lat. corruptibilis.