coruptibilitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CORUPTIBILITÁTE s. f. Însușirea de a fi coruptibil; venalitate. – Din
fr. corruptibilité.coruptibilitate (Dicționar de neologisme, 1986)CORUPTIBILITÁTE s.f. Însușirea de a fi coruptibil; venalitate; corupție. [Cf. fr.
corruptibilité].
coruptibilitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)CORUPTIBILITÁTE s. f. însușirea de a fi coruptibil. (< fr.
corruptibilité)
coruptibilitate (Dicționaru limbii românești, 1939)*coruptibilitáte f. (lat.
corruptibílitas, -átis). Defectu de a fi coruptibil.
coruptibilitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)coruptibilitáte s. f.,
g.-d. art. coruptibilitắțiicoruptibilitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)coruptibilitate f. caracterul celui coruptibil.
coruptibilitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CORUPTIBILITÁTE s. f. Însușirea de a fi coruptibil; venalitate. — Din
fr. corruptibilité.