corupt (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CORÚPT, -Ă, corupți, -te, adj. (Despre oameni) Care se abate de la morală; desfrânat, depravat, stricat. ♦ (Despre cuvinte, termeni, fraze etc.) Deformat, stricat, alterat. –
V. corupe.corupt (Dicționar de neologisme, 1986)CORÚPT, -Ă adj. (
Despre oameni) Stricat, depravat, pervertit. ♦ (
Despre cuvinte, fraze etc.) Deformat. [Cf. lat.
corruptus].
corupt (Marele dicționar de neologisme, 2000)CORÚPT, -Ă adj. 1. stricat, depravat, pervertit. 2. (despre cuvinte, fraze) deformat. (< lat.
corruptus)
corupt (Dicționaru limbii românești, 1939)*corúpt, -ă adj. Stricat, depravat. Mituit.
corupt (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)corupt a.
1. stricat;
2. fig. depravat, pervers.
corupt (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CORÚPT, -Ă, corupți, -te, adj. (Despre oameni) Care se abate de la morală; desfrânat, depravat, stricat. ♦ (Despre cuvinte, termeni, fraze etc.) Deformat, stricat, alterat. —
V. corupe.