corupere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CORÚPERE, coruperi, s. f. Acțiunea de
a (se) corupe și rezultatul ei. –
V. corupe.corupere (Dicționar de neologisme, 1986)CORÚPERE s.f. Acțiunea de a (se) corupe și rezultatul ei. [<
corupe].
corupere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)corúpere s. f.,
g.-d. art. corúperii; pl. corúpericorupere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CORÚPERE, coruperi, s. f. Acțiunea de
a (se) corupe și rezultatul ei. —
V. corupe.