cortel - explicat in DEX

cortel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CORTÉL³, corteluri, s. n. (Reg.) Gazdă, loc de rămas peste noapte. – din magh. kortély.

cortel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CORTÉL², corteluri, s. n. (Reg.) Haină bărbătească de lână, brodată, cu mâneci din postav alb. – Et. nec.

cortel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CORTÉL¹, corteluri, s. n. (Reg.) Umbrelă. [Pl. și cortele] – Cort + suf. -el.

cortel (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
cortél, cortéluri, s.n. (reg.) 1. (mold.) umbrelă. 2. (munt.) haină bărbătească de lână albă, brodată, cu mâneci din postav alb; antiriu, ipingea. 3. (ard.) gazdă, loc de rămas peste noapte, conac.

cortel (Dicționaru limbii românești, 1939)
cortél n., pl. e și urĭ (dim. d. cort). Vest. Dulamă, ipîngea, manta cum purtaŭ grăniceriĭ pe la 1850 orĭ cum poartă azĭ țăraniĭ pe la Olt (albă, lungă, cu găitane). Est. Umbrelă. Trans. Găzduire, ospitalitate: ceru cortel peste noapte (Ret. 4, 52). Olt. Cortelu nopțiĭ, valu nopțiĭ. V. contuș.

cortel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cortél¹ (umbrelă) (înv.) s. n., pl. cortéluri/cortéle

cortel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cortél² (haină) (reg.) s. n., pl. cortéluri

cortel (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cortel n. Mold. umbrelă: sub cortelu-i de atlaz AL. [Lit. cort mic].

cortel (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cortel n. V. cordel.

cortel (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CORTÉL¹, corteluri, s. n. (Reg.) Umbrelă. [Pl. și: cortele] — Cort + suf. -el.