corpuscular (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CORPUSCULÁR, -Ă, corpusculari, -e, adj. Care ține de corpusculi, privitor la corpusculi. – Din
fr. corpusculaire.corpuscular (Dicționar de neologisme, 1986)CORPUSCULÁR, -Ă adj. (
Rar) Referitor la corpusculi. [Cf. fr.
corpusculaire].
corpuscular (Marele dicționar de neologisme, 2000)CORPUSCULÁR, -Ă adj. referitor la corpusculi. (< fr.
corpusculaire)
corpuscular (Dicționaru limbii românești, 1939)*corpusculár, -ă adj. (d.
corpúscul; fr.
-usculaire). Relativ la corpuscule, la atomĭ.
corpuscular (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)corpusculár adj. m.,
pl. corpusculári; f. corpusculáră, pl. corpusculárecorpuscular (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CORPUSCULÁR, -Ă, corpusculari, -e, adj. Care ține de corpusculi, privitor la corpusculi. ◊
Teorie corpusculară = teorie care avansează teza discontinuității materiei. — Din
fr. corpusculaire.