corsaj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CORSÁJ, corsaje, s. n. Parte a unei rochii care acoperă bustul. – Din
fr. corsage.corsaj (Dicționar de neologisme, 1986)CORSÁJ s.n. Parte a rochiei care acoperă bustul. [< fr.
corsage].
corsaj (Marele dicționar de neologisme, 2000)CORSÁJ s. n. parte a unei rochii care acoperă bustul. (< fr.
corsage)
corsaj (Dicționaru limbii românești, 1939)*corsáj n., pl.
e (fr.
corsage, d.
corps, corp). Talia, partea de sus a uneĭ rochiĭ.
corsaj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)corsáj s. n.,
pl. corsájecorsaj (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)corsaj n. talia unei rochi.
corsaj (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CORSÁJ, corsaje, s. n. Parte a unei rochii care acoperă bustul. — Din
fr. corsage.