corporativ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CORPORATÍV, -Ă, corporativi, -e, adj. Care ține de corporații, privitor la corporații; pe bază de corporații; corporatist (
3). – Din
fr. corporatif.corporativ (Dicționar de neologisme, 1986)CORPORATÍV, -Ă adj. Referitor la corporații; bazat pe corporații. [< fr.
corporatif].
corporativ (Marele dicționar de neologisme, 2000)CORPORATÍV, -Ă adj. referitor la corporații; bazat pe corporații. (< fr.
corporatif)
corporativ (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)corporatív adj. m.,
pl. corporatívi; f. corporatívă, pl. corporatívecorporativ (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CORPORATÍV, -Ă, corporativi, -e, adj. Care ține de corporații, privitor la corporații; pe bază de corporații; corporatist (
3). — Din
fr. corporatif.