corovatic (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)corovátic, corovátici, s.m. (reg.)
1. nume de plantă cu floare albastră; lumânare, lumânărică, vinețea.
2. nume de pasăre; dumbrăveancă; țigănuș.
corovatic (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)corovátic (corovátici), s. m. –
1. Lumînărică (Verbascum phlomoides). –
2. Gențiană (Gentiana asclepiadaea). –
3. Centaură (Centaurea axillaris). –
4. Cioară albastră (Coracias garrula). –
Var. corovaică, (s)corobatică, corobațică. Sl. (
rus.)
korovatiku „de vacă”, de la
korova „vacă”. Semantismul se explică prin forma plantelor (gențiana se mai numește
coada vacii) și în ultimul caz, prin culoare (DAR). –
Der. corobatică, s. f. (centaură), probabil confuzie cu
coroabă, sau
corobeață.corovàtic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)corovàtic m. Mold.
Bot. lumânărică. [Cf.
corobàtică].