cornet (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CORNÉT2, corneți, s. m. (
Înv.) Ofițer inferior de cavalerie; stegar de cavalerie; portdrapel. – Din
rus. kornet.cornet (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CORNÉT1, cornete, s. n. 1. Bucată de hârtie răsucită în formă de con, în care se împachetează diferite mărfuri. ♦ Conținutul unui astfel de ambalaj.
2. (În sintagma)
Cornet acustic = instrument acustic în formă de pâlnie, care intensifică vibrațiile sonore și de care se servesc persoanele cu auzul slab; pavilion (
4).
3. Instrument muzical de suflat, din alamă, asemănător cu trompeta, dar de dimensiuni mai mici decât aceasta și cu un registru mai înalt.
4. (În sintagma)
Cornet nazal = fiecare dintre cele șase lame osoase în formă de cornet
1 (
1), situate pe pereții laterali ai celor două nări.
5. Produs de patiserie asemănător cu vafela de napolitană sau de tort, în formă de con (retezat), în care se pune înghețată, frișcă, cremă etc. – Din
fr. cornet.cornet (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CORNÉT3, corneturi, s. n. Loc unde cresc corni
2. –
Corn2 +
suf. -et.cornet (Dicționar de neologisme, 1986)CORNÉT s.n. 1. Bucată de hârtie răsucită în formă de pâlnie, în care se împachetează bomboane, semințe etc.; conținutul unui astfel de pachet.
2. Cornet acustic = dispozitiv în formă de pâlnie, care amplifică vibrațiile sonore, folosit de persoanele cu auzul slab;
cornet cu pistoane = instrument muzical de suflat din alamă, asemănător cu trompeta, dar prevăzut cu pistoane în loc de ventile; trompetă de dimensiuni reduse și mai sensibilă folosită în jazul modern.
3. (
Anat.)
Cornet nazal = fiecare dintre cele șase lame osoase de forma unui cornet (1), situate câte trei în fiecare nară.
4. (
Geol.) Martor de eroziune aproape conic, care se ridică deasupra unei suprafețe de eroziune netede sau puțin ondulate. [Pl.
-te, -turi. / < fr.
cornet, cf. it.
cornetto].
cornet (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)cornét2, cornéturi, s.n. (înv.) stindardul unui escadron de cavalerie.
cornet (Marele dicționar de neologisme, 2000)CORNÉT s. n. 1. bucată de hârtie răsucită în formă de pâlnie, în care se împachetează bomboane, semințe etc. 2. ~ acustic = dispozitiv în formă de pâlnie care amplifică vibrațiile sonore, folosit de persoane ce au auzul slab; ~ cu piston = instrument de suflat din alamă, asemănător trompetei, dar cu diapazon mai acut, cu pistoane în loc de ventile, folosit în orchestre de muzică ușoară și de jaz. 3. ~ nazal = fiecare dintre cele șase lame osoase de forma unui cornet (1), situate câte trei în fiecare nară. 4. (geol.) martor de eroziune aproape conic, deasupra unei suprafețe de eroziune netede sau puțin ondulate. (< fr.
cornet)
cornet (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)CORNET, schit în
com. Racovița,
jud. Vîlcea, ctitorit în 1666 de marele ban Mareș Băjescu. Biserica este un exemplu de arhitectură caracteristică epocii lui Matei Basarab. Casa stăreției are un pridvor cu coloane din cărămidă. Incinta și turnurile sînt refăcute în
sec. 19.
cornet (Dicționaru limbii românești, 1939)1) cornét n., pl.
urĭ (lat.
cornetum). Pădure de cornĭ.
Olt. Ban. Deal petros [!] acoperit de mărăcinĭ. V.
smidă 2.cornet (Dicționaru limbii românești, 1939)2) cornét n., pl.
urĭ (pol.
kornet, rus.
kornét, d. fr.
cornette, steag de cavalerie).
Vechĭ. Steag de cavalerie:
se duceaŭ Moscaliĭ gloate cu corneturĭ (N. Cost. 2, 103). S. m. Stegar de cavalerie (Al.).
cornet (Dicționaru limbii românești, 1939)*3) cornét n., pl.
e (fr.
cornet, dim. d. vfr.
corn, corn). Un fel de corn, trompetă:
cornet cu pistoane (fligorn). Instrument de auzit în formă de corn:
cornet acustic. Toc, hîrtie răsucită de pus ceva în ĭa [!]:
un cornet de bomboane. Pl.
Anat. Cornete nazale, cele doŭă conducte osoase din nărĭ.