corneci - explicat in DEX

corneci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CORNÉCI, cornece, s. n. (Reg.) Diminutiv al lui corn¹ (I 1). – Corn¹ + suf. -eci.

corneci (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cornéci¹ (insectă, drac) s. m., pl. cornéci

corneci (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cornéci² (reg.) (corn mic) s. n., pl. cornéce

corneci (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CORNÉCI, cornece, s. n. (Reg.) Diminutiv al lui corn¹ (I 1). — Corn¹ + suf. -eci.

cornecĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
cornécĭ n., pl. e (d. corn). Rar azĭ. Corn de ținut praf de pușcă la vînat.