cornee (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CORNÉE, cornee, s. f. Membrana anterioară, transparentă, a ochiului. [
Pr.:
-ne-e] – Din
fr. cornée.cornee (Dicționar de neologisme, 1986)CORNÉE s.f. Membrană transparentă care se găsește în partea de dinainte a ochiului. [Pron.
-ne-e. / < fr.
cornée, cf. lat.
(tunica) cornea].
cornee (Marele dicționar de neologisme, 2000)CORNÉE s. f. membrană anterioară, transparentă, a ochiului. (< fr.
cornée, lat.
cornea)
cornee (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cornée s. f.,
art. cornéea, g.-d. art. cornéei; pl. cornéecornee (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cornee f. Anat. membrană transparentă a ochiului prin care pătrund razele luminoase.
cornee (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CORNÉE, cornee, s. f. Partea anterioară a membranei externe a ochiului, transparentă, de natură epiteliană, nevascularizată, puternic inervată; (
pop.) albul ochiului. [
Pr.:
-ne-e) — Din
fr. cornée.