cornicul - explicat in DEX

cornicul (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CORNÍCUL, cornicule, s. n. Semn de onoare care se punea pe casca anumitor soldați sau ofițeri romani. – Din lat. corniculum.

cornicul (Dicționar de neologisme, 1986)
CORNÍCUL s.n. Semn onorific care se așeza pe casca anumitor soldați sau ofițeri romani. [< lat. corniculum].

cornicul (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CORNÍCUL s. n. semn onorific care se așeza pe casca anumitor soldați sau ofițeri romani. (< lat. corniculum)

cornicul (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cornícul s. n., pl. cornícule

cornicul (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CORNÍCUL, cornicule, s. n. Semn de onoare care se punea pe casca anumitor soldați sau ofițeri romani. — Din lat. corniculum.