cornățar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CORNĂȚÁR, cornățari, s. m. Insectă mică de apă, cu corpul scurt și lătăreț și cu picioarele dinainte în formă de cornițe (
Naucoris cimicoides). –
Cornat +
suf. -ar.cornățar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cornățár s. m.,
pl. cornățáricornățar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CORNĂȚÁR, cornățari, s. m. Insectă mică de apă, cu corpul scurt și lătăreț și cu picioarele dinainte în formă de cornițe.
(Naucoris cimicoides). — Cornat +
suf. -ar.