corist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CORÍST, -Ă, coriști, -ste, s. m. și
f. Persoană care cântă într-un cor. – Din
fr. choriste.corist (Dicționar de neologisme, 1986)CORÍST, -Ă s.m. și f. Cântăreț într-un cor. [< fr.
choriste].
corist (Marele dicționar de neologisme, 2000)CORÍST, -Ă s. m. f. cântăreț într-un cor. (< fr.
choriste)
corist (Dicționaru limbii românești, 1939)*coríst, -ă s. (mlat.
chorista, fr.
choriste). Care cîntă în cor.
corist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)coríst s. m.,
pl. coríșticorist (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)corist m. cel ce cântă într’un cor.
corist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CORÍST, -Ă, coriști, -ste, s. m. și
f. Persoană care cântă într-un cor
1. — Din
fr. choriste.