coridor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CORIDÓR, coridoare, s. n. Loc de trecere îngust (și lung), care leagă încăperile unei clădiri și din care se intră în camerele aceluiași apartament sau ale aceluiași etaj; culoar. ♦ Porțiune îngustă de spațiu de-a lungul compartimentelor unui vagon de cale ferată. ♦ Porțiune îngustă de teren care leagă două puncte. – Din
fr. corridor, germ. Korridor.coridor (Dicționar de neologisme, 1986)CORIDÓR s.n. Loc de trecere, lung și îngust, care leagă încăperile unei clădiri, ale unui apartament. ♦ Porțiune îngustă care leagă două puncte de teren. [< fr.
corridor, it.
corridore].
coridor (Marele dicționar de neologisme, 2000)CORIDÓR s. n. 1. loc de trecere lung și îngust care leagă încăperile unei clădiri, ale unui apartament. 2. porțiune îngustă de teren care leagă două puncte. (< fr.
corridor, germ.
Korridor)
coridor (Dicționaru limbii românești, 1939)*coridór n., pl.
oare (fr.
corridor, d. sp.
corredor, d.
correr, lat.
cúrrere, a alerga. V.
curg). Galerie de comunicațiune între camerele uneĭ case orĭ între compartimentele unuĭ vagon. – Barb.
culoar (fr.
couloir). V.
foișor și
alergătoare.coridor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)coridór s. n.,
pl. coridoárecoridor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)coridor n. galerie îngustă făcând să comunice mai multe apartamente.
coridor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CORIDÓR, coridoare, s. n. Loc de trecere îngust (și lung), care leagă încăperile unei clădiri și din care se intră în camerele aceluiași apartament sau ale aceluiași etaj; culoar. ♦ Porțiune îngustă de spațiu de-a lungul compartimentelor unui vagon de cale ferată. ♦ Porțiune îngustă de teren care leagă două puncte. — Din
fr. corridor, germ. Korridor.