coribant - explicat in DEX

coribant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CORÍBANT, coribanți, s. m. Preot al zeiței grecești Cibela, al cărei cult avea un caracter orgiac. – Din fr. corybante.

coribant (Dicționar de neologisme, 1986)
CORIBÁNT s.m. Preot al zeiței antice Cibele, al cărei cult avea caracterul unor orgii exaltate. [< lat. corybante, gr. korybas].

coribant (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CORIBÁNT s. m. 1. (în Grecia antică) preot al zeiței Cibele, cu un cult orgiastic. 2. (fig.) chefliu, petrecăreț. (< fr. corybante, gr. korybas, -antos)

coribant (Dicționaru limbii românești, 1939)
*coribánt m. (vgr. korýbas, -ýbantos, d. korýpto, daŭ din cap, zburd). Preut [!] al zeițeĭ Cibela din Frigia.

coribant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
coribánt s. m., pl. coribánți

coribant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CORIBÁNT, coribanți, s. m. Preot al zeiței grecești Cibele, al cărei cult avea un caracter orgiac. — Din fr. corybante.