coriandru - explicat in DEX



coriandru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CORIÁNDRU, coriandri, s. m. Plantă erbacee anuală din familia umbeliferelor, cu flori albe sau roz, cu miros pătrunzator și fructe în formă de globulețe, bogate în uleiuri eterice, fapt pentru care semințele uscate se întrebuințează în industria farmaceutică, a parfumurilor sau drept condiment (Coriandrum sativum). [Pr.: -ri-an-] – Din ngr. koríandron.

coriandru (Dicționar de neologisme, 1986)
CORIÁNDRU s.m. (Bot.) Plantă din regiunea mediteraneană, cu flori mici, de culoare albă sau roz, grupate în umbele compuse. [Pron. -ri-an-. / < fr. coriandre, cf. gr. koriandron].

coriandru (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
coriándru (coriándri), s. m. – Plantă (Coriandrum sativum). – Var. (înv.) coliandru, coriand. Lat. coliandrus (sec. XVI), gr. ϰορίανδρος. Împrumut literar.

coriandru (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CORIÁNDRU s. m. plantă erbacee anuală din familia umbeliferelor, cu flori mici, albe sau roz, și fructe globuloase, bogate în uleiuri eterice. (< fr. coriandre, gr. koriandron)

coriandru (Dicționaru limbii românești, 1939)
coriándru m. (ngr. și vgr. koriandron, de unde și vsl. koriandrŭ). O plantă umbeliferă aromatică (coriandrum sativum) ale căreĭ semințe, cînd îs proaspete, put a ploșniță, ĭar cînd îs uscate devin aromatice și se întrebuințează ca condiment. (E rudă cu picĭoacna). – Și coli- (ngr. koli-). Vechĭ și coriand și coliandreș.

coriandru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
coriándru (-ri-an-) s. m., art. coriándrul

coriandru (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
coriandru m. plantă din familia umbeliterelor, ale cării semințe proaspete miros a păduche de lemn, iar uscate devin aromatice și se fac dintr’însele și cofeturi, vulgar: buruiana pucioasei.

coriandru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CORIÁNDRU s. m. Plantă erbacee anuală din familia umbeliferelor, cu flori albe sau roz, cu miros pătrunzător și fructe în formă de globulețe, bogate în uleiuri eterice, fapt pentru care semințele uscate se folosesc în industria farmaceutică, a parfumurilor sau drept condiment (Coriandrum sativum). [Pr.: -ri-an-] — Din ngr. koríandron.

Alte cuvinte din DEX

CORIAMBIC CORIAMB CORIAL « »CORIBANT CORIDA CORIDOR