coreferent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COREFERÉNT, -Ă, coreferenți, -te, s. m. și
f. Persoană care face un coreferat. –
Co- + referent. Cf. (pt. sens)
rus. sodokladcik.coreferent (Dicționar de neologisme, 1986)COREFERÉNT s.n. Care ține un coreferat. [Cf. germ.
Korreferent].
coreferent (Marele dicționar de neologisme, 2000)COREFERÉNT, -Ă s. m. f. cel care ține un coreferat. (< germ.
Korreferent)
coreferent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)coreferént s. m.,
pl. coreferénțicoreferent (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COREFERÉNT, -Ă, coreferenți, -te, s. m. și
f. Persoană care face un coreferat. –
Co- + referent (după rus.
sodokladcik).