coregent - explicat in DEX

coregent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COREGÉNT, coregenti, s. m. Persoană care are parte egală la domnie cu monarhul, domnind efectiv pe lângă acesta. – Din fr. corégent.

coregent (Dicționar de neologisme, 1986)
COREGÉNT s.n. Persoană care are parte legală la domnie împreună cu monarhul, domnind efectiv pe lângă acesta. [Cf. fr. corégent].

coregent (Marele dicționar de neologisme, 2000)
COREGÉNT s. m. persoană care are parte legală la domnie împreună cu monarhul, domnind efectiv pe lângă acesta. (< fr. corégent)

coregent (Dicționaru limbii românești, 1939)
*coregént, -ă s. (co și regent). Regent împreună cu altu.

coregent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
coregént s. m., pl. coregénți

coregent (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COREGÉNT, coregenți, s. m. Persoană care are parte legală la domnie împreună cu monarhul, domnind efectiv pe lângă acesta. — Din fr. corégent.