corecta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CORECTÁ, corectez, vb. I.
Tranz. și
refl. A(-și) îndrepta greșelile, defectele etc; a (se) corija. – Din
corect.corecta (Dicționar de neologisme, 1986)CORECTÁ vb. I. tr., refl. A(-și) îndrepta greșelile, defectele etc.; a (se) corija. [<
corect +
-a].
corecta (Marele dicționar de neologisme, 2000)CORECTÁ vb. I. tr., refl. a(-și) îndrepta greșelile, defectele etc.; a (se) corija. II. tr. a regulariza curgerea unui curs de apă. (< corect)
corecta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)corectá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
corecteázăcorectà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)corectà v. a îndrepta, a corija.
corecta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CORECTÁ, corectez, vb. I.
Tranz. și
refl. A(-și) îndrepta greșelile, defectele etc.; a (se) corija. — Din
corect.