cordeluță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CORDELÚȚĂ,cordeluțe, s. f. Diminutiv al lui cordea. – Cordea + suf. -uță.
cordeluță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) cordelúță s. f., g.-d. art. cordelúței; pl. cordelúțe
cordeluță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CORDELÚȚĂ,cordeluțe, s. f. Diminutiv al lui cordea.— Cordea + suf. -uță.