cordial - explicat in DEX

cordial (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CORDIÁL, -Ă, cordiali, -e, adj. (Adesea adverbial) Care pornește din toată inima; afectuos. [Pr.: -di-al] – Din fr. cordial.

cordial (Dicționar de neologisme, 1986)
CORDIÁL, -Ă adj. (adesea adv.) Pornit din toată inima; afectuos. ♦ Sincer, loial. [Pron. -di-al. / < fr. cordial, cf. it. cordiale].

cordial (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CORDIÁL, -Ă adj. (și adv.) pornit din toată inima; afectuos, sincer. (< fr. cordial)

cordial (Dicționaru limbii românești, 1939)
*cordiál, -ă adj. (mlat. cordialis, d. cor, cordis, inimă; fr. cordial. V. cardiac). Afectuos, care pornește din inimă: invitare, primire cordială. Adv. În mod cordial.

cordial (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cordiál (-di-al) adj. m., pl. cordiáli; f. cordiálă, pl. cordiále

cordial (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cordial a. care vine din inimă: primire cordială.

cordial (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CORDIÁL, -Ă, cordiali, -e, adj. (Adesea adverbial) Care pornește din toată inima; afectuos. [Pr.: -di-al] — Din fr. cordial.