cordenci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CORDÉNCI, cordenciuri, s. n. (
Pop.)
1. Piesă componentă a războiului de țesut, constând dintr-o scândurică lungă cu crestături pe o margine, care oprește sulurile să dea înapoi; cripalcă, piedică.
2. Limba meliței. –
Cf. coardă.cordenci (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)cordénci, -e, (șcord’enci, codrenci), s.n. –
1. Partea mobilă de la meliță (ALR 1956: 258).
2. Speteaza (de la războiul de țesut) pe care se înfășoară firele cu care se execută ornamente (Stoica, Pop 1984: 51). – Din coardă (< lat. chorda) + -enci.
cordenci (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cordénci (
pop.)
s. n.,
art. cordénciul; pl. cordénciuricordenci (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CORDÉNCI, cordenciuri, s. n. (
Pop.)
1. Piesă componentă a războiului de țesut, constând dintr-o scândurică lungă cu crestături pe o margine, care oprește sulurile să dea înapoi; cripalcă, piedică.
2. Limba meliței. —
Cf. coardă.