corcodușă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CORCODÚȘĂ, corcodușe, s. f. Fructul corcodușului, de formă sferică, dulce-acrișor, comestibil. –
Et. nec.corcodușă (Dicționar de argou al limbii române, 2007)corcodușă, corcodușe s. f. (eufem.) vulvă.
corcodușă (Dicționaru limbii românești, 1939)corcodúșă f., pl.
e (rudă cu
cocoloș, corcolesc, corcolan, curcubeŭ, colcotoașă).
Munt. Fruct de corcoduș, un fel de prună mică sferică galbenă saŭ neagră. – Și
corcodea, pl.
ele. În Mold. și Trans.
curcudușă și
curcudea, în Trans.
culducuță și
colcotușă, în Munt. vest
coldușă și
toltușă (Cod. M. N. 97). Pe alocurea și
culcudușă.corcodușă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)corcodúșă s. f.,
art. corcodúșa, g.-d. art. corcodúșei; pl. corcodúșecorcodușă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)corcodușă f. fructul corcodușului, de coloare galbenă sau roșie închisă.
corcodușă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CORCODÚȘĂ, corcodușe, s. f. Fructul corcodușului, de formă sferică, dulce-acrișor, comestibil. — Din
corcoduș.