corcitură - explicat in DEX

corcitură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CORCITÚRĂ, corcituri, s. f. Animal sau plantă născută prin corcire; bastard. – Corci² + suf. -tură.

corcitură (Dicționaru limbii românești, 1939)
corcitúră f., pl. ĭ (d. corcit). Om saŭ animal corcit: catîru e o corcitură de ĭapă cu măgar. Fig. Iron. Amestecătură, ceva nehotărît, ceva care inspiră dispreț pin [!] amestec: acest partid e o corcitură politică. – În vest cu-.

corcitură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
corcitúră s. f., g.-d. art. corcitúrii; pl. corcitúri

corcitură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
corcitură f. soiu corcit.

corcitură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CORCITÚRĂ, corcituri, s. f. Animal sau plantă provenită din corcire; bastard. – Corci² + suf. -tură.