copertină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COPERTÍNĂ, copertine, s. f. Element de construcție cu suprafață plană, care acoperă de obicei intrarea într-o clădire. – Din
it. copertina.copertină (Dicționar de neologisme, 1986)COPERTÍNĂ s.f. 1. Copertă (de carte, de caiet); (
p. ext.) acoperitoare.
2. (
Constr.) Element de construcție cu suprafață plană, care acoperă de obicei o ieșire. [< it.
copertina].
copertină (Marele dicționar de neologisme, 2000)COPERTÍNĂ s. f. element de construcție cu suprafață plană, care acoperă de obicei o ieșire. (< it.
copertina)
copertină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)copertínă s. f.,
g.-d. art. copertínei; pl. copertínecopertină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COPERTÍNĂ, copertine, s. f. Element de construcție cu suprafață plană, executat deasupra unei intrări sau a unor ferestre, în vederea protejării împotriva intemperiilor. — Din
it. copertina.