coperta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COPERTÁ, copertez, vb. I.
Tranz. A pune copertele la o carte, la un caiet; a lega. – Din
it. copertare.coperta (Dicționar de neologisme, 1986)COPERTÁ vb. I. tr. A pune copertele la o carte, la un caiet etc. [< it.
copertare].
coperta (Marele dicționar de neologisme, 2000)COPERTÁ vb. tr. a pune copertele la o carte, la un caiet etc. (< it.
copertare)
coperta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)copertá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
coperteázăcoperta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COPERTÁ, copertez, vb. I.
Tranz. A efectua operația de copertare; a lega. — Din
it. copertare.