copia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COPIÁ, copiez, vb. I.
Tranz. 1. A transcrie un text, redând exact conținutul lui. ♦ A reproduce fără originalitate o operă de artă. ♦
Intranz. (În școală) A redacta o temă, folosind în mod nepermis lucrarea altui elev sau alte surse de informație. ♦ A plagia.
2. (
Peior.) A reproduce ceva prin imitație servilă; a imita pe cineva. – Din
fr. copier.copia (Dicționar de neologisme, 1986)COPIÁ vb. I. tr. 1. A reproduce un text, o operă de artă etc. ♦ A reproduce ceva în mod servil și fără originalitate.
2. (
Peior.) A imita servil pe cineva. ♦
intr. A redacta o teză, o lucrare etc. folosind pe furiș în timpul examenului lucrarea unui alt coleg, manuale, notițe etc.
3. (
Tehn.) A prelucra prin așchiere la o mașină-unealtă un model, piesa rezultată având un profil identic. [Pron.
-pi-a, p.i. 3,6
-iază, 4
-iem, ger.
-iind. [< fr.
copier, cf. it.
copiare].
copia (Marele dicționar de neologisme, 2000)COPIÁ vb. I. tr. 1. a reproduce un text, o operă de artă etc. ◊ a reproduce ceva în mod servil și fără originalitate; a plagia. 2. (peior.) a imita servil pe cineva. 3. (tehn.) a prelucra prin așchiere la o mașină-unealtă un model, piesa rezultată având un profil identic. II. intr. a redacta o teză, o lucrare etc. folosind pe furiș în timpul examenului lucrarea unui alt coleg, manuale, notițe etc. (< fr.
copier)
copia (Mic dicționar mitologic greco-roman, 1969)Copia, în mitologia romană, zeița belșugului.
copia (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)copiá (a ~) (-pi-a) vb.,
ind. prez. 3
copiáză, 1
pl. copiém (-pi-em); conj. prez. 3
să copiéze; ger. copiínd (-pi-ind)copia (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COPIÁ, copiez, vb. I.
Tranz. 1. A transcrie un text, redând exact conținutul lui. ♦ A reproduce fără originalitate o operă de artă. ♦
Intranz. (În școală) A redacta o lucrare folosind în mod nepermis lucrarea altui elev sau alte surse de informație. ♦ A plagia.
2. (
Peior.) A reproduce ceva prin imitație servilă; a imita pe cineva. — Din
fr. copier.copià (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)copià v.
1. a scoate o copie;
2. fig. a imita gesturile și faptele cuiva.