copertare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COPERTÁRE, copertări, s. f. Acțiunea de
a coperta și rezultatul ei; operație de îmbrăcare a unei cărți, a unui caiet etc. cu un înveliș protector de hârtie, carton, material plastic etc. –
V. coperta.copertare (Dicționar de neologisme, 1986)COPERTÁRE s.f. Acțiunea de a coperta. [<
coperta].
copertare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)copertáre s. f.,
g.-d. art. copertắrii; pl. copertắricopertare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COPERTÁRE, copertări, s. f. Acțiunea de
a coperta și rezultatul ei; operație de îmbrăcare a unei cărți, a unui caiet etc. cu un înveliș protector de hârtie, carton, material plastic etc. — V.
coperta.