coordonat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COORDONÁT, -Ă, coordonați, -te, adj.,
s. f. I. Adj. 1. Pus de acord (cu celelalte părți sau în toate părțile sale); armonizat, orânduit.
2. (
Lingv.; în sintagma)
Propoziție coordonată (și substantivat,
f.) = propoziție care stă în raport de coordonare cu alta.
II. S. f. 1. (
Mat.) Fiecare dintre elementele (numere, distanțe, unghiuri etc.) care caracterizează poziția unui punct în raport cu un sistem de referință.
2. (
Geogr.) Sistem de cercuri imaginare (meridiane și paralele) trasate pe suprafața globului pământesc, cu ajutorul cărora se determină poziția unui punct de pe glob.
3. (
Astron.) Sistem de numere care pot fi concretizate prin linii și care servesc la determinarea poziției unui astru. ♦ (La
pl.; în sintagma)
Coordonate ecliptice = latitudinea și longitudinea aștrilor pe sfera cerească, raportate la ecliptică.
4. (
Fig.) Dată (
II).
Coordonatele planului de muncă. –
V. coordona.coordonat (Dicționar de neologisme, 1986)COORDONÁT, -Ă adj. Pus de acord; în raport de coordonare. ◊
Propoziție coordonată (și
s.f.) = propoziție (principală sau secundară) care stă pe același plan cu alta, fără a depinde de ea din punct de vedere gramatical. [Var.
coordinat, -ă adj. / cf. fr.
coordonné, it.
coordinato].
coordonat (Marele dicționar de neologisme, 2000)COORDONÁT, -Ă I.
adj. pus de acord. ♦ propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție care se află în raport de coordonare cu alta. II. s. f. 1. (mat.) fiecare dintre numerele care precizează poziția unui punct față de un sistem de referință dat. 2. (pl.) sistem de cercuri imaginare (meridiane și paralele) prin care se determină poziția unui punct de pe glob. ♦ ĕ astronomice = sistem de linii care permit determinarea poziției aștrilor pe bolta cerească. 3. (fig.) direcție, reper; situație; cadru. (< fr.
coordonné)
coordonat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COORDONÁT, -Ă, coordonați, -te, adj.,
s. f. I. Adj. 1. Pus de acord (cu celelalte părți sau în toate părțile sale); armonizat.
2. (
Lingv.; în sintagma)
Propoziție coordonată (și substantivat,
f.) = propoziție care stă în raport de coordonare cu alta.
II. S. f. 1. (
Mat.) Fiecare dintre elementele (numere, distanțe, unghiuri etc.) care caracterizează poziția unui punct în raport cu un sistem de referință.
2. (
Geogr.) Sistem de cercuri imaginare (meridiane și paralele) trasate pe suprafața globului pământesc, cu ajutorul cărora se determină poziția unui punct de pe glob.
3. (
Astron.) Sistem de numere care pot fi concretizate prin linii și care servesc la determinarea poziției unui astru. ♦ (La
pl.; în sintagma)
Coordonate ecliptice = latitudinea și longitudinea aștrilor pe sfera cerească, raportate la ecliptică.
4. (
Fig.) Dată (II).
Coordonatele planului de muncă. —
V. coordona.