coordinativ (Marele dicționar de neologisme, 2000)
COORDINATÍV, -Ă adj. legătură ~ă = legătură ce apare în combinațiile complexe, realizată prin intermediul unei perechi de electroni provenind numai de la unul dintre atomii participanți la legătură. (< fr. coordinatif)
coordinativ (Dicționaru limbii românești, 1939)
*coordinatív, -ă adj. (lat. coordinatus cu suf. -iv). Gram. Care servește la coordinare: conjuncțiune coordinativă. V. subord-.