convulsioterapie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONVULSIOTERAPÍE, convulsioterapii, s. f. (
Med.) Metodă terapeutică de șoc constând în provocarea intenționată a convulsiilor. [
Pr.:
-si-o-] –
Convulsie +
terapie.convulsioterapie (Dicționar de neologisme, 1986)CONVULSIOTERAPÍE s.f. (
Med.) Metodă terapeutică de șoc constând în a provoca intenționat apariția de convulsii. [Et. incertă].
convulsioterapie (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONVULSIOTERAPÍE s. f. metodă terapeutică de șoc în a provoca intenționat apariția de convulsii. (< fr.
convulsiothérapie)
convulsioterapie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONVULSIOTERAPÍE, convulsioterapii, s. f. (
Med.) Metodă terapeutică de șoc constând în provocarea intenționată a convulsiilor. [
Pr.:
-si-o-]
— Convulsie +
terapie.